Aventuri în VW Golf

Ideia de a-mi cumăra o mașină Made in Germany mi-a venit prin 1988 când am avut nenumărate neplăceri cu un ARO 244D făcut la Câmpulung Muscel, unde partea flexibilă avea mari carențe. Un motor Diesel care are un locșor care trage aer pe la vreo conductă moare instantaneu. Câte nopți am dormit eu pe drumuri, m-au determinat să-mi doresc ca următoarea mașină a mea să nu mai fie ceva autohton, ci numai ceva nemțesc, adică un Volkswagen, căci eu m-am privit în oglindă șu un Audi sau un Mercedes sunt deja idealuri de neatins din punct de vedere financiar. Așa se face că în anul 2005, în rtoamnă am făcut pasul și am intrat în posesia unui Golf 5. Toate bune și frumoase, numai că am trăit nenumărate aventuri și pe Dâmbovița, dar și în țară, ceea ce-mi arată că omul sfințește locul și că mașina nemțească, tot nemțească rămâne, iar românul tot român este, mioritic, visător și mai ales resemnat, ca ciobanul din poemul acela drăguț cu nume de oaie, Miorița, desigur. Voi depăna aventurile mele, care cred că un poet mai de teapa lui Homer ar avea materie primă de o epopee, în proză dacă în metru antic i-ar fi peste puterile lui, căci nici fondurile europene nu se accesează pe așa ceva, iar sponsorii mai bine dau bani la pomanagii și la curve decât spre cultură.

Ca să nu zică lumea că sunt un cârcotaș ordinar, nu voi da aici nume de oameni, sau de organizații, dar despre tot ce vorbesc am documente și dacă spun unele nasolii o fac cu năduf, căci eu am plătit bani adevărați, iar ceea ce mi s-a servit s-a numit noncalitate și obrăznicie de doi bani.

(22 august 2013)