Prima discuție cu banca

Ideia de a cumpăra un Golf 5 în leasing mi s-a părut o ideie interesantă, să nu zic o mică aventură presărată cu unele riscuri, deși sunt un tip destul de prevăzător. Mi s-a făcut un mic calcul într-o zi de joi. A fost chemată o tinerică de la bancă cu care să discut. Respectiva mi-a zis că este bine să aduc echivalentul avansului calculat în euro la un anumit curs, nu al BNR, transformat în lei și plata efectivă să o fac a doua zi, adică vineri. M-a asigurat că ar fi bine să vin pe la ora 11,00 că este zi scurtă și ea preferă să nu fie aglomerație acolo. M-am conformat și în ziua de vineri am ajuns la sediul unde discutasem cu o zi înainte. Aceeași tinerică, acum însă arogantă și obtraznică mi-a zis că la ei este team building și că autocarul îi așteaptă, iar în 10 minute vor pleca la munte. Nu și-a cerut scuze, ceea ce mi s-a părut absolut normal la cât de neciopliți sunt funcționarii din băncile afiliate pe lângă producători mari de mașini. Așa că am plecat cu coada-ntre picioare și cu o plasă de plastic plină cu bani. Așa este la noi. Funcționarii au un dispreț total față de clienți și clientul la ei nu contează. Clientul este pentru funcționarii din bănci un păduche și nimic altceva. Am revenit luni. Prostuța aceea, căci tot ea era, căci îmi fusese repartizată, deși am cerut s-o schimbe, a încercat ea să zică ceva. Nu erau scuze, ci niște miorlăieli de copil răsfățat, crescut în puf, de părinți care probabil lucrau și ei tot în bancă, căci conceptul de clan de pe la aceste instituții financiare se trage. Am luat documentația, am plătit și am plătit, cu gândul că niciodată n-aș mai vrea s-o văd pe acea nefericită. Cel care mi-a aranjat actele să cumpăr mașina și-a cerut el scuze și a ridicat din umeri, știind desigur că vorba lui Hamlet: to be or not to be.

(22 augusrt 2017)