Posts

Showing posts from August, 2017

Aroganții și Golful

La noi dintre toți șoferii sunt sigur că numai 3% sunt adevărați maeștrii, care știu totul, care conduc preventiv și pe deaupra sunt respectuoși în trafic. Din cei rămași 10% sunt șoferi modești pricepuți, cu experiență, calmi, educați, care au un comportament civilizat, dar care uneori luați de val mai încearcă și ei oarece acte de vitejie și se dau în stambă cu unele ghidușii. alți 17% dintre șoferii care se află în trafic sunt potoliți, conduc după  reguli acceptate de toată lumea, dar empirismul care-i domină le dau o încredere în ei și se comportă imprevizibil. Când sunt ca niște fecioare inocente și fac lucruri nemaipomenite, când fac pe zmeii și conduc nebunește, deși nicio regulă nescrisă nu le-ar impune o asemenea abordare. Rămâne grosul de 70% de șoferi care sunt needucați, cu un tupeu inimaginabil, care nu gândesc nici cât o găină rebegită. Ei se consideră regii șoselelor, mai ales dacă au mașini puternice. Sunt cei care: - îți taie fața fără niciun motiv; - dau flash

Zgâriați, băieți, zgâriați!

Îmi aduc aminte de Ion Heliade RĂDULESCU, poetul care îi îndemna pe scriitorii tineri să scrie,orice, numai să scrie, că literatura de la noi era prea săracă. Ori de câte ori mai la început după ce mi-am cumpărat Golful și-l vedeam zgâriat în parcare mă apuca o suferință teribilă. Mă gândeam ce resorturi îi mână pe oameni să zgârie o mașină care nu le-a făcut nimic. Chiar mi-am propus să fac și o analiză și am ajins la următoarele concluzii: copiii zgârie mașina din amuzament, căci neavând ce face, caută o suprafață pe care să scrijelească ceva, interesant cred ei, deși nu au nicio inspirație sau vreun mesaj de transmis; golanii care se amuză doar pentru că fac și ei ceva, orice, dar fac, pentru a le trece timpul și pentru a se considera importanți în proprii lor ochi; bețivanii care doresc să-și arunce ura acumulată tot timpul că ei nu au maină, că ei nu au carnet de șofer și nu suportă ca altcineva să aibă ceea ce ei nu au și nu sunt în stare să facă; invidioșii dintre vecini

Geamuri paranormale

Într-o dimineață, pe când eram într-o excursie, am avut surpriza să constat că toate geamurile de la mașina mea coborâseră inegal și instantaneu, bănuiesc. Neșansa mea a fost că în noaptea de dinainte a mai și plouat. N-am avut nicio explicație. Am crezut că spirite malefice și-au băgat coada în mașina mea. În realitate, se pare că atunci când mi s-a lucrat la remedierea oglinzii exterioare electrice din stânga, ceva a fost dereglat. Chestia este că nu aveam explicație de ce funcționa aleator. Nici n-am mai căutat o explicație științifică din moment ce remedierea făcut la un alt service decât după remedierea oglinzii care funcționa și ea tot aleator, nu s-a mai întâmplat ca geamurile să coboare. Înseamnă ci mecanicii au făcut și acele incantații care să alunge strigorii din mașina mea... Mi s-a mai întâmplat o dată ca geamul din dreapta mea să-l găsesc coborât dimineașa următoare unui drum în care l-am dus pe un tip acasă. Aveam explicația. Tipul a lăsat geamul în timpul mersului, f

Mașina făcută special pentru mine

În anul 2004 eram la tabăra de vară a studenților economiști de la Tușnat, organizată de Fundația Pro Oeconomica și Academia de Studii Economice. Într-o zi un coleg mi-a zis dacă vreau să mă urc în mașina lui, un Golf 4. M-am urcat la volanul acelei mașini și mi s-a întâmplat un lucru neașteptat. Am avut senzația că acea mașină a fost proiectată și construită exact pentru mine, căci mă simțeam în ea de parcă era mașina mea de mii și mii de ani. N-am dat importanță acesteui fapt, dar în anul 2005 când am vrut să-mi cumpăr mașină, am încercat mai multe mașini, dintre toate numai în Golf 5 m-am simțit cel mai bine. În celelalte aveam senzația că mă sufoc pentru că erau prea înghesuite, iar altele mă făceau să mă pierd în ele că erau prea mari.  Așa am ales eu mașina, după o anumită stare în care am fost adus de forma, de dimensiunea și mai ales de simplitatea pe care aceasta o aduce, căci mie nu-mi plac lucrurile sofisticate. În Golf 5 mă simțeam în siguranță instinctiv, fără să fi ști

Fiabilitatea mașinii mele

Când se studiază fiabilitatea: - se ia un interval de timp, un an, cinci ani, zece ani, să zicem; - se stabilește ce înseamnă a se defecta mașina; - se precizează care sunt defectele cauzate de șofer; - nonfiabilitatea, ca indicator reprezentativ. În cei 12 ani de când am mașina, din mai mulți indicatori este ales unul care e considerat ca fiind reprezentativ, am luat raportul dintre durata de nefuncționare datorită defectării, exprimată în zile, supra durata totală a celor 12 ani, de asemenea, exprimată în zile. Am contorizat duratele de schimbare a unor becuri și a barei de protecție din spate, precum și duratele reviziilor, în total 20 de zile, ca durate de nefuncționare. Durata totală corespuncătoare celor 12 ani este 4383 zile. Nonfiabilitatea este de 0,0045, ceea ce conduce la o fiabilitate F = 0,9955 sau exprimată procentual, F' = 99,55% ceea ce este de-a dreptul excepțional dacă aș compara cu ceea ce am trăit eu cu mașina mea de teren ARO 244D... (27 august 201

Pupat în fund

Asta numesc eu accidentul în care o mașină lovește pe o alta din spate. Desigur, în acest caz, șoferul vinovat este cel care vine din spate și dă lovitura celui din față. Când aveam ARO 244D și era montat pe el gura de lup, acel cârlig pentru remorcă nu aveam problemă cu cine intră în spatele mașinii. Nici nu coboram să văd cine m-a lovit. Acum cu Golfulețul nu mai este așa. Am avut trei mici astfel de întâmplări, toate în care eu am fost lovit. De regulă eu conduc preventiv. De la acel ARO 244D pe care l-am avut și care avea o inerție mare și o dificultate de a apăsa pedala de frână, m-am obișnuit să păstrez o distanță destul de mare între mine și cel din fața mea. De aceea, chiar dacă am viteză mare, am timp, zic eu, să frânez fără dureri prea mari de cap și fără riscuri insurmontabile. Prima situație era într-o sâmbătă pe Magheru în dreptul Bisericii Italiene. O tipă cu un Renault Megane care vorbea la telefon a venit cam tare și s-a proptit în mine care eram la stop că era roși

Consumul mediu la Golf 5 TDI

Există posibilitatea de a măsura consumul instantaneu. N-am făcut niciodată acest lucru. Am măsurat consumul mediu astfel: - am mers la pompă și am făcut plinul; - am văzut cantitatea de motorină care a intrat în rezervor până când am auzit click la pompă; - am scris cantitatea cu care am aprovizionat de pe bon; - am luat kilometrii parcurși de la panoul de bord din dreapta; - am făcut regula de trei simple și am văzut consumul mediu la 100 km; - m-am bucurat că niciodată nu a sărit de 6,5 l șa 100km. Specific faptul că: - niciodată nu am pus motorină de 50 sau 100 de lei, ci am făcut plinul; - am pus numai motorină de bună și foarte bună calitate; - la stație am fixat mașina la pompa 1 care are deverul cel mai mare. Consumul mediu la Golf 5 TDI l-am calculat doar de amorul artei, căci niciun drum nu seamănă cu altul și niciun comportament al meu nu seamănă căci pe autostradă e ceva, pe un drum cu macadam e cu totul altceva. Au fost și situații în care nu am avu

Numere cu cifre repetate

Image
Mi-a venit ideia de a face fotografii la cadramul bordului de la Golf ori de câte ori kilometrajul arăta maximum de cifre identice,. Așa se face că am fotografii cu momentul în care parcuse,sem 22222km, 33333km, 44444km, ... 88888km, 99999km, 111111km, iar în această vară când m-am întors din concediu, nu am scăpat ocazia de a face o fotogra fie cu 144444km, căci până la 222222km mai am de așteptat să curgă multă apă pe Dâmbovița. Într-un viitor apropiat, voi pune aici și celelalte poze cu kilometrajele care arată cifre repetate. Mi s-a întâmplat cândva să afișez și cărțile mele de vizită și am fost apostrofat. Nu-mi pasă, deși în cazul kilometrajului aș dovedi oricui că nu am modificat kilometrii de dragul de a-mi face mașina mai nouă decât ea este în realitate, căci anul de fabricație spune multe, iar uzura fizică se produce și când stă. Am înțeles că Golful duce până la 500.000km, deci ar mai fi posibil și 333333 și 444444... (27 august 2017)

Golful și perfecțiunea

Golful 5 TDI este mașina perfectă din punctul meu de vedere pentru că: - are consumul mediu la 100 de km foarte bun ; - dimensiunile sunt ideale în raport cu constituția mea fizică; - se conduce ușor și accesul la resurse este optim; - manevrabilitatea ei este ideală, chiar și fără elemente de ghidare; - este lucrată bine și finisajele sunt de calitate; - nivelul de fiabilitate este foarte bun; - siguranța pe care o oferă tăblăria este maximă; - spațiul porbagajului satisface exigențele a două persoane; - informația oferită de tabloul de bord este cea necesară; - am vizibilitate maximă care-mi permite conducere preventivă; - elementele de electronică și de muzică sunt foarte bune. Probabil, dacă aș fi condus câteva mii de kilometri alte mașini aș avea o altă impresie, dar numai urcându-mă la volanul acelor mașini mi-am dat seama că nu se potrivesc cu mine, că sunt altceva decât mi-am impus eu să înțeleg prin confortul șoferului care stă la volan și peste 10 ore

Pana prostului

Pana prostului este la șoferi situația în care i se oprește motorul din lipsă de combustibil. Acul indicator al nivelului de combustibil din rezervor mă face ca atunci când se apropie de ultima pătrime să intru în alertă și să fac plinul la prima stație de combustibil. La mine n-ar trebui să i se zică benzinărie ci motorinărie, căci eu motorină caut. Am fost de trei ori în situație critică, acul indicator coborând vertiginos către acel moment nasol al penei prostului. Prima dată s-a întâmplat în Grecia când am pornit pe o autostradă abia terminată, neamenajată cu stații de combustibil, căci ei făcuseră eforturi inumane cu Jocurile Olimpice de la Atena din vara lui 2004, dar eu eram prin 2008 și mă așteptam să fie tot tacâmul pe autostrăzi. dar a trebuit să intru după vreo 700 km pe o bretea să ajung într-un orășel și acolo am făcut plinul. Am respirat ușurat. A doua oară, după ce am intrat din Franța în Belgia, am avut surpriza că pe 150 km nu am găsit nicio stație de motorină.

Locul de parcare

De când am cumpărat Golful în 2005, de atunci am și loc de parcare de la Primăra de sector. Costă cam un milion de lei pe an. E fruos să știu că nu am probleme cu parcarea mașinii. Numai că există neclarități. Unii zic că parcarea e plătită 24/24, adică nimeni nu are voie să se așeze acolo niciodată. Alte teorii zic că între 8-28 dacă e liber locul, oricine care vine are posibilitatea să ocupe locul deja plătit de mine, dar să-l elibereze până la ora 18. Oricum ar fi, e nasol, pentru că nu de puține ori mi s-a întâmplat să găsesc locul ocupat și cel care a făcut-o să fie destul de nerușinat încât să rămână cu mult mai târziu de ora limită așa-zis acceptată de lege. Cert este că am încercat să blochez mașinile respective, unii devenind chiar agresivi și obraznici. I-am înmuiat când am dorit să urc la apartament și să-i las fără să plece de acolo căci erau blocați. Nu mi s-a întâmplat niciun șofer să regrete că a fost măgar. Vreau să subliniez că șoferițele mi s-au părut atât de obrazni

O coincidență stranie

Când veneam din Macedonia, mi-am făcut plinul rezervorului undeva la granița acestei țări cu Bulgaria. Veneam destul de degajat pe drumul Giurgiu-București, când am auzit semnalul prin care eram avertizat că rezervorul meu s-a cam golit, iar la bord a apărut acea pompă de benzină. Fără să exagerez, clipa în care s-a auzit acel sunet a coincis perfect cu momentul în care treceam prin fața acelei stații OMV de înainte de a intra în comuna1 Decembrie de pe DN5 când se iese din București. Mare coincidență! Mi-am continuat drumul căci avea motorină să mai merg până încă vreo 50 de km, deci să ajung la mine în mahala să fac plinul de la benzinăria mea cu care m-am obișnuit. (27 august 2017)

Despre supraplinul de motorină

Noi avem prostul obicei să fim lacomi, drept care atunci când ajungem la stația de motorină vrem să punem în rezervor cât mai mult comustibil. După ce face click acolo la pompă tot mai îndesăm acolo câțiva litri. Noi zicem că facem bine, dar de fapt, facem rău. Un prieten al meu cu GTI a avut un senzpr care s-a aprins pe lângă Viena și când am mers la un service, i s-a zis că ideal este să nu mai pună nici un mililitru de combustibil în plus după ce se aude acel semnal de la pompă care arată că rezervorul s-a umplut. Înseamnă că și aici inventivitatea noastră nu trebuie să intre în acțiune. De aceea de câte ori vine câte un operator de la stația de combustibil să mă ajute să fac plinul, îl rog să nu pună nimic după ce se oprește pompa automat. Cred că știe constructorul ce știe dacă oprirea nu se face când combustibilul este să dea pe afară din rezervor. (27 august 2017) 

O procedură banală

Când omul schimbă uleiul, schimbă filtrele, consider de bun simț ca la service să i se pună în portbagaj bidonașul cu restul de ulei, căci mă îndoiesc că fix 4 l de ulei intră în baia de ulei. Tot acolo, clientul ar trebui să găsească și vechile filtre puse în ambalajul filtrelor pe care tocmai i le-a înlocuit meseriașul. La final, înainte de a pleca, clientul ar trebui să fie invitat să meargă la portbagaj să verifice și să fie întrebat dacă este de acord ca vechile filtre să fie aruncate la gunoi chiar acolo la service, ca să nu se mai care el cu ele. Eventual să se facă și o demonstrație că respectivele filtre sunt distruse, exact așa cum fac cei de la bănci când taie în fața cliuentului cardul pe care îl returnează atunci când îl schimbă cu altul nou. (27 august 2017)

Înlocuirea unei lămpi

Orice bec se mai și arde și el, că de accea este bec. Să se ardă, nu? Mi s-a întâmplat așa ceva la o lampă față stânga, chiar la ieșirea din Humuleștii lui Creangă. Am căutat să remediez la un service de provincie și nu am obținut nimic. M-am târât cu mașina până-n București. La service specializat mi s-a spus că lampa este compromisă și trebuie s-o schimb. Am acceptat că trebuia să plec într-o jumătate de oră la un drum de 600 km. După ce am plătiti banul gros, căci service de specialitate are în Ro manoperă scumpă, meseriașul a pus lampa schimbată jos. Atunci mi-a venit ideia să-l rog să-mi zică și mie și să-mi arate cum se schimbă becul buclucaș.  - Hai domnule, ce pentru treaba asta simplă? N-a vrut să-mi arate, ceea ce mă duce cu gândul că era atât de nepriceput că a avut ca soluție să schimbe lampa. Ceea ce a considerat el defect și mi-a schimbat, nu mi s-a pus în portbagaj, ca rebut ca eu să-l arunc. Înseamnă că lampa nu a avut nimic și meseriașul a fost hoț. M-a prăjit și

Un viciu de fabricație

Într-o iarnă mi s-a întâmplat următoarea chestie. Noaptea a fost foarte frig. Dimineața când să deschid ușa la mașină să intru în ea, am simțit o dificultate și am forțat puțin. Am intrat, am plecat, mi-am rezolvat treaba. Când am ajuns acasă am avut surpriza să constat că aripa mașinii, dar și ușa se deformaseră. M-am speriat. Am mers la service și mi s-a zis că seria aceea de Golf 5 ar avea un viciu de fabricație. Îi lipsesc niște orificii care să lase apa să se scurgă. De fapt, se întâmplase următoarea tărășenie: - ziua precedentă evenimentului fusese cald și frumos, deși era iarnă; - mai spre după amiază a nins; - zăpada s-a topit și apa a curs acolo la uși; - noaptea fiind frig a înghețat; - gheața aceea a contribuit la turitrea aripii și ușii; - noroc că nu am deschis și celelalte uși, zic eu. La service mi s-a zis să las mașina o săptămână și mi se va repara gratis că este viciu recunoscut de producător. Mi-am reprimat această opțiune și am zis că o voi repara în

Răspunsurile la e-mailuri

Mă consider o persoană civilizată. La rândul meu, consider civilizați pe cei care au aplicații web unde oferă printre elemente de contact: - hartă; - adresă de poțtă; - cod poștal; - adresă de e-mail; - număr de telefon. Am găsut niște service-uri unde am căutat să discut despre o revizie. M-am gîândit să le scriu folosind adresele de e-mail pe care le-am găsit acolo pe aplicațiile lor web. Este o regulă a lor în a nu folosi e-mailul ca modalitate de comunicare, ci numai mijloacele clasice, învechite, precum telefonul. Este un mod superficial al lor de a trata pe clienții potențiali. Nu dau aici numele acelor unități service, dar spun din start că sunt foarte mari. Au trecut zile bune de când am scris și ei nu au răspuns. Între timp, văzându-i neserioși, am rezolvat problema. (23 august 2017)

O problemă cu tapițeria plafonului

Image
Așa, ca o constatare, anul 2017 este un an foarte nasol pentru mine. Chiar ieri s-a desprins tapițeria de la plafonul Golfulețului meu în zona aceea unde se găsesc niște întrerupătoare și locașul unde șmecherii își pun ochelarii. Încercările mele de a soluționa cu meseriași au fost de-a dreptul halucinante. Unul de la un service a zis că dacă se murdărește, trebuie înlocuită toată. Unul care are un atelier chiar de tapițerie nici nu m-a lăsat să deschid gura și mi-a zis că trebuie înlocuită toată tapițeria de pe plafon., pe care niște cuie puse unde trebuie le penetrează și Mi s-a părut că se pune problema de a dărâma o casă care are pereții scorojiți, în loc de a o zugrăvi. Refuz să cred că nu există o soluție. Trebuie să existe o sculă și o soluție care să reintroducă materialul sun carcasa aceea de plastic rigidă. Mă întreb cum s-ar face o schimbare a întregului material dacă nu este posibilă această repoziționare? La plafon există nenumărate elemente destul de delicate de a

GTD? Nu. Tot TDI!

Acum vreo doi ani în iarnă, mergând la un service specializat, am văzut un Golf GTD superb și mi-a încolțit ideia să fac și eu saltul către o astfel de jucărie. M-am apucat să studiez și am ajuns la concluzia că în primăvară să încep să fac demersurile necesare acelui salt. Iarnă fiind cu multă zăpadă și ger, n-am pornit mașina câteva zile. Când am dorit să plec spre a-mi face aprovizionare, mașina a avut niște zgomote suspecte sub ea, ca un croncănit. Am fost obligat să mă întorc acasă. Acolo am avut o surpriză. Uitasem o oală pe foc arzând și apa se evaporase demult. Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă mașina nu m-ar fi întors acasă fortuit. Deci, mașina mi-a salvat casa și am hotărât să n-o mai schimb. Mi-a adus noroc. (23 august 2017)

Schimbarea bateriei de după revizie

Bătusem câteva mii de kilometri pentru a face revizia în Germania la Trier și eram foarte încântat că totul va fi OK. Numai că a doua zi dimineața când să plec, surpriză! Mașina nu a mai pornit la prima cheie ca de obicei și cadranele de la bord făceau ca toți dracii. Era semn că ceva este în neregulă. Am rugat pe doamna de la Hotel să mă ajute. A dat telefon la service. Au venit în 20 de minute. Au stabilit cauza. Mi-au dat curent de la ei, am plecat cu ei la service, avînd mașina lor în față. Acolo erau foarte stresați că nu verificaseră și bateria. Eu le ceream de fiecare dată să spună ce trebuie înlocuit și voi înlocui acolo, nu aici, unde nu am încredere după aventurile trăite de mine prin service-urile dâmbovițene. Au schimbat bateria. Am plătit și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea. (23 august 2017)

AG Autospot

Căutam un service unde să fac revizia de 15.000 km, adică săschimb filtre, să schimb ulei și să mai fac și alte chestii care se impun. Tata a fost cismar. Când venea un client la el, tata se uita și analiza pantoful, după care îi spunea clientului cam ce operații ar trebui să facă. Clientul alegea tot sau numai o parte sau abandona dacă costul era comparabil cu o pereche de pantofi noi. Ieri, la service AG Autospot din db. Bucureștii Noi nr. 48 exact așa mi s-a spus. A fost analizată mașina și am primit informații despre ce trebuie să fac acum și ce trebuie făcut mai la primăvară. Au zis să compltez freonul, al cărui nivel nu fusese verificat niciodată și am făcut acest lucru azi. Față de service-urile cu așa-zis ștaif de firmă unde nu te lasă să stai lângă mașină să vezi ce-ți fac băieții acolo, la .AG Autospot mi s-a permis să văd. Operațiunea a durat cam 3 ore, fără să aștept în raport cu momentul la care am fost programat pentru revizie, adică ora 9,30. Mecanicul a lucrat curat și

Benzină în loc de motorină

Anul trecut, chiar în ziua de Paști în drum spre Pitești m-am oprit la benzinăria OMV de la Militari să fac plinul cu motorina aceea super-bună. În fața mea era un BMW cu niște tineri, dintre care  două nesimțite au început să arunce pe geam tot felul de gunoaie. M-am enervat când am văzut atâta lipsă de educație. De nervi, când am făcut plinul, nu am mai făcut ceea ce făceam eu de obicei, adică să verific ce pun în rezervor. Drept care am făcut plinul cu benzină, în loc de motorină. Am dat la cheie, am plecat dar în mijlocul drumului motorul s-a oprit. Soția a realizat gafa și am împins mașina până la gardul acelui supermarket, parcă Metro. Am vorbit la telefon cu niște prieteni. Mi-au dat o soluție și a venit cineva săi. A doua zi a venit un mecanic și ca adevărat meseriaș ce era, cu scule și cu tot ce trebuie m-a rezolvat în două ore. Dai banul, dar stai în față. M-am învățat minte. Așa am crezut eu. Credeam că nu voi recidiva, drept care am pus o foaie de hârtie într-un plastic pe

Nene, pune motorină!

De când cu incidentul de a pune greșit benzină în loc de motorină în rezervor, am pus pe o bucată de hârtie textul: Nene, pune motorină! l=am pus într-un chiloțel din plastic în care se păstrează hârtiile prin dosare și totul este așezat în locașul unde se găsește bușonul de la rezervorul de motorină. Așa că, ori de câte ori fac plinul am acel text și mă ajută să nu mai gafez. Gafa are costuri concretizate prin: - contaminarea motorinei; - necesitatea de a goli rezervorul; - schimbarea filtrului de motorină; - plata mecanicului care face operația; - plata altui plin cu motorină; - timpul pierdut care este cam de 3 ore; - găsirea locului unde se deversează combustibilul contaminat; - nervi și schimbarea programului. Nene, pune motorină! Este mesajul pe care mi l-am adresat mie însumi pentru a nu mai greși în a pune benzină în loc de motorină. Eu fac plinul și o astfel de eroare are costuri foarte mari. Costă 300 lei plinul contaminat plus alți 300 lei noul plin, 150 le

Plăcuțele de frână și jocul procentelor

Când am ajuns la service în Germania, am insistat să mi se schimbe plăcuțele de frână. Probabil s-a enervat cel de la birou. Am mers împreună, a ridicat mașina pe rampă, a luat un aparat și a măsurat exact gradul de uzură. El a zis că este doar 40% și mai am de mers câteva mii bune de kilometri fără nicio problemă, adică în siguranță. La București, la service de specialitate, mi se spusese că uzura este 85%. Jocul procentelor este de fapt manoperă de înlocuire a unor piese neuzate, cel mult, căci erste posibil ca pentru cel ce nu cunoaște și eu sunt unul dintre aceștia, mi se zice că au fost schimbate și de fapt mecanicul încasează o manoperă neefectuată și îi rămân și plăcuțele noi pe care zice că le-a schimbat și nici nu le-a mișcat măcar. Împușcă și el doi iepuri, adică mă fură de două sau de nouă ori. Plăcuțele de frână sunt prilej de a nu face nimic și de a câștiga de două sau chiar de trei ori. Prima dată cîștigă înlocuindu-le pe ale mele cu uzură 45% cu unele uzate cu 80% și eu

Șocul cu bidonașul de ulei

Ori de câte ori am schimbat uleiul la Golfuleș, am plătit și am plecat. Într-un an am făcut operația aceasta în Germania. Când am deschis portiera din dreapta șoferului am găsit un bidonaș. M-am speriat Am cerut explicații. Mi s-a zis că există bidoane de ulei de un litru, că sun necesare X bidoane, dar din ultimul mai rămâne un ceva, iar acel ceva de ulei se află acolo și ei mi l-au pus ca eventual să fac completare la baia de ulei în viitor. În Ro niciodată nu mi s-a întâmplat duma asta. Însemna că pe la 30 de plinuri făcute de meseriaș, din completări îi ieșea și lui un alt plin gratis, adică un ciubuc. Șocul cu bidonașul de ulei este motiv de mare suferință mai ales atunci când suntem obișnuiți de aici de pe Dâmbovița ca restul de ulei din ultimul bidonaș care nu a mai încăput în baia de ulei să și-l însușească mecanicul. Nu avem noi zicerea cu spic cu spic, dă patriei snop? Adică să nu aruncăm nimic. Și mecanicul, bun gospodar din restul de la mine, de la altul și tot așa mai fac

Șmecheria cu schimbarea plăcuțelor de frână

Am fost avertizat că am uzură pe plăcuțele de frână de 80%. M-am speriat și am solicitat să le schimb cu unele noi. Le-am plătit pe cele noi și am plecat fericit că nu mai reprezint un pericol pe drumul public. La nici 5 zile am mers la service să schimb cauciucurile de iarnă, iar pe documentul de la acel service am primit vestea că trebuie să schimb plăcuțele de frână că sunt un pericol public cu uzură 85%. M-am întors la service unde chipurile mi se schimbaseră plăcuțele și le-am arătat documentul, solicitând ca operația de schimbare să fie făcută sub ochii mei. N-au comentat. S-a făcut operația cu plăcuțe noi. Eu cred că aveam la început să zicem uzură de 50-60%. Mi-au luat plăcuțele mele și le-au pus pe unele foarte uzate, neștiind că eu voi merge să schimb cauciucurile la un alt service unde cei de acolo vor face măsurători. Anul acesta un șef de service mi-a certificat că la români este o tradiție în a exagera cu uzura plăcuțelor pentru a fi schimbate. Se face o adeărată afacere

Plata ratelor de leasing

Când am cumpărat mașina în leasing mi s-a dat un desfășurător din care rezultau: - suma totală de plată lunară; - cât este dobândă din acea sumă; - cât este rată din acea sumă; - ce a mai rămas de plată din valoarea mașinii. Lunar, ca un elev conștiincios mergeam la bancă și plăteam cei 350 euro convertiți în lei. Nu vreau să scriu nimic despre procedurile de la sucursala de la mine din mahala, care difereau de procedurile din Piața Romană ale aceleiași bănci, căci voi detalia cu alt prilej. La nevoie voi arăta documente, căci funcționara de mahala greșea, după ce era și obraznică, așa cum sunt toți cei nepregătiți profesional și incompetenți. Acoperă cu răutăți și prin brutalitate prostia lor crasă. Știu că uneori acolo la sediul unde se ținea contabilitatea de leasing se lucra cu picerele și încurcau plățile mele. Drept care ei îmi trimiteau un plic de avertizare, ce costa 16 euro, parcă. Până să lămuresc lucrurile, mergeam să plătesc din nou și noua chitanță o trimiteam

Schimbarea oglizii stânga electrică, exterioară

Schimbarea oglizii  stânga electrică exterioară s-a impus în momentul în care într-o parcare goală de la un hotel din Cluj, o mașină de aprovizionare, cred, mi-a agățat-o și mi-a deteriorat-o. Mie nu-mi place să am defecțiuni la mașină. Drept care a doua zi când am ajuns în București m-am programat la service de VW și am mers să repar. Pe lângă faptul că a costat de trei ori mai scump ca în Germania, am avut surpriza că atunci când am dorit să reglez pozițiile oglinzilor electrice exterioare, nici cea din stânga și nici cea din dreapta nu mai răspundeau la comanda dată rpin răsucirea butonului de pe ușa mea de șofer. Erau mișcările celor două oglinzi exact ca un om care are mișcări necontrolate datorate unei maladii nevindecabile. Nu mă așteptam la așa ceva, căci reparația fusese făcută la un service să zicem, autorizat, unde prin pliante se vorbește de faptul că ei își doresc ca clientul să fie extrem de mulțumit. O condiție ca un client să fie cât de cât mulțumit, este ca muncitorul

Prima discuție cu banca

Ideia de a cumpăra un Golf 5 în leasing mi s-a părut o ideie interesantă, să nu zic o mică aventură presărată cu unele riscuri, deși sunt un tip destul de prevăzător. Mi s-a făcut un mic calcul într-o zi de joi. A fost chemată o tinerică de la bancă cu care să discut. Respectiva mi-a zis că este bine să aduc echivalentul avansului calculat în euro la un anumit curs, nu al BNR, transformat în lei și plata efectivă să o fac a doua zi, adică vineri. M-a asigurat că ar fi bine să vin pe la ora 11,00 că este zi scurtă și ea preferă să nu fie aglomerație acolo. M-am conformat și în ziua de vineri am ajuns la sediul unde discutasem cu o zi înainte. Aceeași tinerică, acum însă arogantă și obtraznică mi-a zis că la ei este team building și că autocarul îi așteaptă, iar în 10 minute vor pleca la munte. Nu și-a cerut scuze, ceea ce mi s-a părut absolut normal la cât de neciopliți sunt funcționarii din băncile afiliate pe lângă producători mari de mașini. Așa că am plecat cu coada-ntre picioare ș

Schimbarea unei banale baterii

N-au trecut trei luni de la achiziționarea mașinii și bateria de la cheia cu care se deschid și se închid ușile s-a descărcat. Eu, băiat cuminte și cu frica lui Dumnezeu am zis că nu este bine să schimb bateria, că nu mă pricep. Așa că am mers la service de unde am luat mașina. I-am explicat unui puțoi ce și cum. Respectivul, s-a uitat la mine, m-a apostrofat că nu se face să vin acolo pentru o treabă așa de simplă, că de fapt eu sunt un nepriceput. Plin de umilință am recunoscut și l-am rugat pe el să înlocuiască contra cost bateria. S-a scremut sărăcuțul și nu i-a dat de rost. Am mers și l-am căutat pe șeful lui. I-am zis ce mi-a făcut prostul, arogantul și nepriceputul lui de subaltern. Șeful și-a cerut scuze, a trimis un meseriaș. Acela mi-a schimbat bateria, am plătit și am plecat. Mă gândeam că prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul, iar cei 7 ani de acasă dacă lipsesc este rău de tot, mai ales când ești la o tejghea și vine ba unul, ba altul sau pur și simplu, unul ca mi

Primul schimb de ulei

Când am achiziționat mașina, acel Golf 5 a trebuit să fac primul schimb de ulei. Era într-o zi la care am fost programat. Un tip mi-a preluat mașina. A lucrat destul de îngrijit. Chiar s-a poticnit el să-mi arate nu știu ce cu un calculator că dorea el să seteze ceva. N-a reușit. Știam că se dau ciubuce la lucrători și cum nu aveam decât o hârtie de 50 de lei, i-am dat-o zicând că fac o faptă creștinească. Tipul nici nu mi-a mulțumit. M-am enervat și l-am întrebat dacă cei 50 de lei de la mine reprezintă 0,1% din salariul lui ca să-i considere un fleac. A îngăimat el ceva acolo, dar mi s-a făcut scârbă să văd un tânăr că este și neîndemănatic, cam murdar la salopetă și prost crescut, toate la pachet. Am plecat și mi-am zis că voi reconsidera poziția mea. Probabil cei cu mașini mai fățoase oferă mai mult. Numai că eu, copil sărac, aveam un Golf, nu o mașină de 100.000 de euro, ci a V-a parte. (22 august 2017)

Aventuri în VW Golf

Ideia de a-mi cumăra o mașină Made in Germany mi-a venit prin 1988 când am avut nenumărate neplăceri cu un ARO 244D făcut la Câmpulung Muscel, unde partea flexibilă avea mari carențe. Un motor Diesel care are un locșor care trage aer pe la vreo conductă moare instantaneu. Câte nopți am dormit eu pe drumuri, m-au determinat să-mi doresc ca următoarea mașină a mea să nu mai fie ceva autohton, ci numai ceva nemțesc, adică un Volkswagen, căci eu m-am privit în oglindă șu un Audi sau un Mercedes sunt deja idealuri de neatins din punct de vedere financiar. Așa se face că în anul 2005, în rtoamnă am făcut pasul și am intrat în posesia unui Golf 5. Toate bune și frumoase, numai că am trăit nenumărate aventuri și pe Dâmbovița, dar și în țară, ceea ce-mi arată că omul sfințește locul și că mașina nemțească, tot nemțească rămâne, iar românul tot român este, mioritic, visător și mai ales resemnat, ca ciobanul din poemul acela drăguț cu nume de oaie, Miorița, desigur. Voi depăna aventurile mele, c